miercuri, 28 aprilie 2010

La solicitarea FSLI,

Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională cu

excepţia de necostituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 18/2010

În urma solicitării Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Într-un comunicat al Avocatului Poporului din data de 1.04.2010, se arată:

„În urma analizării aspectelor prezentate şi a textelor legale criticate, în conformitate cu dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 13 lit. f) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată şi ale art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, Avocatul Poporului a ridicat direct în faţa Curţii Constituţionale excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic punctul 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 12 martie 2010.

Argumentele de neconstituţionalitate invocate de către Avocatul Poporului au vizat contrarietatea dispoziţiilor articolului unic punctul 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2010 faţă de art. 1 alin. (4) din Constituţia României, referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie şi ale art. 115 alin. (6) din Constituţie referitor la limitele delegării legislative.

Anexat se regăseşte textul documentului înaintat instanţei de contencios constituţional.

Excepţie de neconstituţionalitate
cu privire la prevederile articolului unic punctul 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

Dispoziţiile articolului unic punctul 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 12 martie 2010, sunt neconstituţionale din perspectiva următoarelor argumente:

Prevederile punctului 2 al articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2010, care reglementează suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare silită în cursul termenelor prevăzute la alin. (1) şi (11) din Ordonanta de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată şi completată, încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţia României, referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie şi ale art. 115 alin. (6) din Constituţie referitor la limitele delegării legislative.

1. Dispoziţiile articolului unic punctul 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2010 contravin principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.

În virtutea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, legiuitorul sau executivul (în exercitarea delegării legislative) nu au dreptul să intervină în procesul de realizare a justiţiei. Dreptul de control al legiuitorului se exercită asupra modului în care funcţionează organele puterii judecătoreşti, fără a putea împiedica însă instanţele judecătoreşti să-şi exercite atribuţiile prevăzute de art. 124 din Constituţie, de realizare a justiţiei. Faptul că, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2010, orice procedură de executare silită se suspendă de drept în cursul termenelor prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată şi completată, reprezintă o imixtiune a Guvernului în înfăptuirea justiţiei, putând avea drept consecinţă ruperea echilibrului constituţional dintre aceste autorităţi (Decizia nr. 6/1992 a Curţii Constituţionale).

Doar autoritatea judecătorească are competenţa de a suspenda executarea unei hotărâri judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de legiuitor în exercitarea prerogativelor sale stabilite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. În acest context, menţionăm că, potrivit prevederilor art. 403 alin. (1) din Codul de procedură civilă, “Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.”

Mai mult, prin Deciziile nr. 6/1992 şi nr. 1055/2008, Curtea Constituţională a statuat că „o dispoziţie legală prin care se suspendă cursul judecăţii sau executarea hotărârilor judecătoreşti definitive referitoare la anumite cauze determinate este neconstituţională”. În acelaşi sens, Curtea Constituţională a statuat că “o prevedere legală, prin care s-ar interzice – fie şi numai temporar – executarea unei hotărâri judecătoreşti ar reprezenta o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiţiei, fiind contrară principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat” (Decizia nr. 50/2000).

2. Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2010 contravin prevederilor art. 21 şi art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât afectează dreptul persoanei de a se prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le presupune liberul acces la justiţie şi realizarea unui proces echitabil, din perspectiva limitării aduse dreptului de a pune în executare hotărârile judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului bugetar. Astfel, creditorii nu pot proceda la valorificarea drepturilor de natură salarială, drepturi care le-au fost recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat faptul că dreptul la un proces echitabil nu acoperă procedura numai până la pronunţarea hotărârii, ci până la executarea acesteia, statul având obligaţia de a se supune unei hotărâri judecătoreşti pronunţate împotriva lui. Aşadar, executarea unei hotărâri judecătoreşti, indiferent de instanţa de la care provine, este considerată a fi parte integrantă din „proces” în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (cauza Di Pede contra Italiei). În plus, garanţiile unui proces echitabil de care a beneficiat justiţiabilul în cursul fazei judiciare a procedurii îşi pierd raţiunile de a fi, în situaţia în care administraţia refuză, omite sau întârzie să execute hotărârea judecătorească (Cauza Dragne şi alţii împotriva României, Hotărârea din 7 aprilie 2005).

În Cauza Sabin Popescu contra României din 2 iunie 2004, Curtea Europeană a amintit că dreptul de acces la justiţie, garantat de art. 6 din Convenţie, protejează, de asemenea, şi executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii, care, într-un stat ce respectă preeminenţa dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părţi. În consecinţă, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv.

În plus, în Decizia nr. 388/2003, Curtea Constituţională a conchis, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, exprimată în cauza Saggio contra Italiei, 2002, că suspendarea unor cauze aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, ca şi a executării silite apare ca fiind neconstituţională în măsura în care nu rezultă dintr-o decizie a instanţei judecătoreşti, ci operează de drept, iar termenele sunt imprecise sau lungi. Or, textul de lege criticat reglementează suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare silită, în cursul termenelor prevăzute la alin. (1) şi (1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată şi completată.”
Preşedinte,
Aurel CORNEA

Niciun comentariu: