luni, 26 octombrie 2009

Educaţia şi munca decentă


5 octombrie - Ziua Educaţiei şi 7 octombrie - Ziua Mondială a Muncii Decente. Două zile marcate prin sacrificiu de educatorii acestei ţări. În 5 greva generală, în 7 miting în Bucureşti.


Dascălii din România merită mult mai mult, însă clasa politică nu are timp pentru ei. Se pare că numai manifestaţile pot conştientiza faptul că orice persoană trebuie aibă un loc de muncă care să îi permită să ducă o viaţă demnă şi să răspundă nevoilor sale esenţiale.

Munca decentă constituie o parte esenţială a soluţiei la criza mondială. Ea presupune crearea de locuri de muncă, salarii adecvate şi protejarea drepturilor lucrătorilor, în particular a dreptului de a organiza un sindicat şi de a purta negocieri colective. Ea implică, de asemenea, abolirea discriminării, a muncii copiilor şi a muncii forţate şi accesul la „plase de siguranţă” sociale pentru persoanele care nu au un loc de muncă. Munca decentă presupune un dialog social, dialog între guverne, sindicate şi angajatori, pentru găsirea soluţiilor care să acţioneze în interesul tuturor, dialog bazat pe recunoaşterea rolului esenţial şi legitim al sindicatelor în muncă şi în societate. Munca decentă implică, de asemenea, înlăturarea inegalităţii care separă bogaţii de săraci, situaţie care a fost un element contribuitor la criză, şi vegherea la existenţa unor venituri adecvate, care să garanteze lucrătorilor şi familiilor lor un nivel de viaţă decent care să contribuie, la rândul lui, la stimularea creşterii economice.

Anul acesta, Ziua Mondială a Muncii Decente a avut ca obiective scoaterea lumii din recesiune şi construirea unei noi economii mondiale care să acorde prioritate intereselor cetăţenilor. Peste tot în lume, organizaţiile sindicale au prezentat cereri specifice guvernelor naţionale şi le-aur chema să acţioneze în consecinţă, atât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional. Guvernele au fost chemate să construiască o economie care: să genereze muncă decentă cu salarii adecvate; să respecte drepturile sindicale ale tuturor; să garanteze o reglementare financiară puternică, să pună finanţele în serviciul economiei reale iar economia reală în slujba cetăţenilor; să garanteze respectarea drepturilor tuturor lucrătorilor, fără diferenţă, şi să pună capăt sărăciei, inegalităţii, discriminării şi exploatării; şi să contribuie la dezvoltarea durabilă, prin intermediul investiţiilor şi al locurilor de muncă „verzi”.

Guvernanţii vremelnici ar trebui să se mai gândescă şi la oamenii învăţămîntului. Să nu îi facă să le pară rău că i-au învăţat să-şi scrie numele pe un buletin de vot pe care cineva va trebui să îi voteze. E posibil ca acel cineva să nu ştie sa citească...
Preşedinte,
Prof. Liviu Marian POP

Niciun comentariu: