luni, 27 aprilie 2009

Obsesia performanţei

Vorbe spuse într-un context nepotrivit pot provoca derută şi confuzie. Confuzia se accentuează cînd ele sunt rostite de oameni cu putere de decizie. Preşedintele Băsescu nu pierde ocazia de a urechea şcoala, pe motivul lipsei de performanţă.În circul majorării salariilor profesorilor a cerut sindicatelor şi ministerului, reformă şi performanţă-contra bani. D-na Andronescu, supusă presiunilor şi fixaţiei d-lui Băsescu este derutată şi nu ştie cu ce să înceapă reforma. Nimic nu a găsit mai nepotrivit, decât diferenţierea salariilor în funcţie de performanţa profesorilor. Din păcate, în declaraţii, amândoi confundă două noţiuni distincte; performanţa şi calitatea.

Dacă d-nul Băsescu nu ştie multe, d-na Andronescu, ca femeie şcolită, cu siguranţă înţelege sensul cuvântului. În cel mai simplu dicţionar, performanţa presupune ,,rezultate excepţionale în plan sportiv, artistic sau într-un domeniu de activitate practică”. Cât priveşte partea umană, la modul general este o caracteristică ce aparţine unor personae sau grup de personae cu abilităţi deosebite, care se ridică cu mult peste nivelul oamenilor obişnuiţi. Criteriile elaborate în grabă şi aplicate fie şi experimental în unele şcoli vor deveni un eşec garantat sută la sută. Educaţia nu poate fi scoasă din ansamblul unei societăţi, încă răvăşită moral, fară o matcă firească, pentru care peroformanţa va rămâne un deziderat prea îndepărtat.

În situaţia actuală pe termen mediu şi lung, eventual putem spera la o ameliorare a vieţii sociale în diverse planuri, inclusiv educaţional, dar de performanţă nici nu poate fi vorba. Şi dacă încălcăm regulile semanticii şi punem semnul egalităţii între performanţă şi calitate, confuzia persistă. Nu înţeleg de ce performanţa, omologată artificial cu calitatea, devine o prioritate numai în educaţie şi doar în sectorul preuniversitar! Pe de altă parte, sunt o mulţime de sectoare bugetare care beneficiază de salarii incomparabil mai mari, decât ale cadrelor didactice, pe care domnul Băsescu nu le ameninţă cu performanţa. Nu ştim în ce criterii s-ar înscrie performanţa parlamentarilor, magistraţilor, funcţionarilor guvernamentali şi publici care cultivă birocraţia şi corupţia la cele mai înalte cote,cu acte în regulă.

Revenind la ale noastre, şcoala a avut performanţe pe care nimeni nu le contestă. Greşeala a fost că, s-au transferat la locul nepotrivit. Ani de zile, supralicitarea rezultatelor la olimpiade a acoperit minusurile sistemului. Fruntaşii şcolii de ieri şi de azi, în scopul dezinformării opiniei publice, au transformat un adevăr particular, într-un fals legitimat la nivel de sistem. Cu nimic olimpiadele nu au contribuit la eficientizarea procesului de învăţământ, ca atare şcoala reală, de orice nivel, nu poate fi cea a olimpiadelor. Problemele şcolii sunt arhicunoscute şi nu este cazul să le mai amintim.

Am văzut în treacăt criteriile la care se va raporta performanţa şi constat cu regret că şi acum se va pune carul înaintea boilor. În mod paradoxal, din ecuaţia calităţii şi nu a performanţei sunt scoşi elevii. La ora actuală, în cel mai fericit caz, s-ar putea aprecia progresul şcolar, care se construieşte în timp cu migală, atât de profesori cât şi de elevi. Cu bună ştiinţă vrem să uităm că progresul ţine în primul rând de capacităţile intelectuale ale elevilor, interese motivaţii condiţii materiale, stări afectiv-emoţionale, familie, mediu social şi alţi factori obiectivi şi subiectivi. Atâta timp cât sistemul nu se va restructura şi nu se va clarifica în ce direcţie trebuie să meargă, totul va deveni o formalitate. De precedente nu ducem lipsă. Birocraţia va înflori, iar profesorii, prin metode specifice se vor adapta din mers şi toată lumea şcolii va fi performantă. Criteriile de diferenţiere susţinute de şefii şcolilor, chiar dacă se vor naşte, pun pariu că vor rămâne simple aspiraţii utopice.

Prof. Vasile ILUŢ
C.N. Vasile Lucaciu Baia Mare

Niciun comentariu: