luni, 27 aprilie 2009

CUI PRODEST?

Bani contra reformă, fişă de evaluare, criterii de performanţă, descentralizare, unităţi de învăţământ pilot, iată câteva sintagme care sunt vehiculate de-o bucată de vreme si care nu fac decât sa sporească nedumerirea, să contrarieze, făcându-te sa te întrebi cine ce vrea (dacă ştie cineva ce se vrea!), dacă există condiţii pentru a se înfăptui ceea ce se vrea, dacă ceea ce se vrea este de bună intenţie, dacă nu cumva vrând să reformăm demolăm, dacă nu preluăm modele pentru care nu suntem pregătiţi, care nu ni se potrivesc sau nu sunt productive. Până una-alta ne trezim subiecţi ai unui experiment ale cărui efecte se vor răsfrânge asupra noastră fără să fi fost consultaţi in prealabil ca „ parteneri de dialog ”, fără să ni se ceară părerea dacă suntem de acord cu ceea ce se va experimenta pe seama noastră, fără a ni se lăsa răgazul şi dreptul de-a aprecia consecinţele care vor decurge de aici. Senzaţia pe care o avem în faţa ezitărilor, a uşurinţei cu care se trece de la o zi la alta de la o idee la contrariul ei, este că lucrurile nu au fundament temeinic şi sună a improvizaţie .

Noi, adică Liceul Teoretic Petru Rareş, din Târgu Lăpuş, am devenit peste noapte unitate şcolară pilot, alături de un număr apreciabil de şcoli din judeţ şi, în consecinţă, ne-au fost aduse la cunoştinţă criteriile de performanţă după care vom fi evaluaţi.

Un prim lucru pe care unii colegi l-au sesizat este că acest model de fişă este de provenienţă britanică şi că odată aplicat, acesta a creat situaţii dezastruoase: oamenii nu mai rămân în sistem, se angajează şi pleacă după câteva luni pentru că sunt în permanenţă tracasaţi, mai exact excedaţi de maldărul de maculatură pe care trebuie s-o întocmească şi s-o care cu ei în calitate de dovezi ( vezi ultima coloană) nemaiavând nici timp, nici energie pentru ceea ce este esenţial: activitatea la clasă. Au existat si sinucideri.

Sigur recunoaştem că, figurând pe lista şcolilor pilot avem avantajul de-a beneficia cu o clipă mai devreme de aceste informaţii şi a fi astfel preveniţi asupra consecinţelor care ar decurge dintr-un astfel de experiment şi sǎ ne exprimăm opiniile în acest sens, dacă cineva le va lua în seamă. Însă în acest context apare o altă problemă de lămurit: din informaţiile pe care le avem nu se confirmă ca această fişă ar fi fost pusă in circulaţie şi în alte judeţe. De ce la noi DA si-n alte judeţe NU?

Între timp FSLI şi-a retras semnătura de pe pactul pentru educaţie şi ar urma să retragă semnătura şi de pe strategia „Educaţie şi cercetare pentru Societatea Cunoaşterii”. În acest caz ce mai rămâne din acest experiment considerat ca element de reforma în învăţământ? S-a spus : „bani contra reformă”. E clar, banii nu vor fi si-atunci reformă… contra ce?
Înţelegem că tot din domeniul reformei face parte şi noua modalitate de evaluare a dascălilor, mai exact evaluarea pe care ne-o vom face noi unii altora. Ei, asta da! Uite ce n-am ştiut noi că ne lipseşte pentru ca reforma să fie încununată de succes! Dacă este ca elementul de coeziune naţională să fie respectul pe care ni-l datorăm unii altora(!), de ce n-am proceda la o mică dezbinare acceptând ca cineva să ne pună pe unii împotriva altora?(Divide et impera- sună dictonul).

În sfârşit, apogeul reformei, înţelegem, ar trebui să-l aducă, ghiciţi ce… descentralizarea. Ei bine la acest nivel lucrurile devin extrem de grave: manager numit de primar la propunerea consiliului local, managerul este cel care angajează întregul personal din unitate, personalul nedidactic şi didactic auxiliar trebuie înlocuit de firmele contractate de primărie şi altele. Într-o atmosferă atât de politizată în cât până şi aerul pe care îl respirăm pare a avea iz politic, nu e prea greu de imaginat ce situaţii bizare se vor crea. Aşa încât mai bine nu! Apreciem afirmaţia ministrului culturii Theodor Paleologu: „Trebuie întrebaţi şi oamenii dacă vor să fie descentralizaţi” evident, pentru a nu greşi.

Cărui fapt datoreazǎ sistemul de învăţământ aceasta atenţie specială încât evaluarea să se facă după criterii atât de draconice şi, deci, absurde, încât salarizarea să se facă diferenţiat după nu ştim care performanţe susţinute prin dovezi pentru a căror confecţionare orice dascăl ar avea nevoie de o persoană care să facă acest lucru înregistrând , filmând, contabilizând? In care alt sector bugetar se recurge la asemenea modalităţi de evaluare, la cuantificarea în acest fel a performanţelor? N-a devenit cumva sistemul de învăţamânt suspectul de serviciu al domeniului bugetar?

Dacă e nevoie de un exemplu de “implementare” a ceva neproductiv, avem la îndemână aplicarea Directivei de la Bologna, potrivit căreia am redus învăţământul universitar la 3 ani şi nu avem soluţii pentru acest tip de absolvenţi.

In sfârşit cine ne ia în seamă de ani în şir de când spunem că e nevoie de admitere la intrarea în liceu şi în facultate? Poate un asemenea demers nu e demn să fie considerat ca făcând parte din reformă.

In acest mod am înţeles să abordăm posibilul demers la care ar urma să fim supuşi, poate chiar în curând, deşi, la cât de stabil arată actualul guvern, am putea avea oricând alt ministru (alţi ministri) şi deci, alte idei. Un perpetuu experiment lipsit de continuitate.
Aşa stând lucrurile dorim să fim scutiţi de “ binefacerile “ statutului de şcoală pilot.

Prof. Augustin GRIGUŢA

Niciun comentariu: