luni, 27 aprilie 2009

Abuzurile asupra copilului

Datorită schimbărilor socio-economice survenite în societatea noastră a crescut numărul tipurilor de violenţă, mai ales a celei care provoacă suferinţa copiilor. Existenţa unui număr mare de copii vagabonzi, delincvenţi, maltrataţi şi neglijaţi reprezintă groaznicele consecinţe ale acestor schimbări. Prevenirea acestor fenomene solicită un şir de măsuri educative, direcţionate pe modificarea mentalităţii umane şi formarea unei culturi de respectare a drepturilor copilului şi a personalităţii lui.

Se ştie că pentru o dezvoltare armonioasă a personalităţii sale copilul trebuie să crească într-un mediu familial stabil, într-o atmosferă de fericire, dragoste, înţelegere. Copilul are nevoie să se simtă protejat, acceptat şi încurajat, dar în acelaşi timp trebuie să fie călăuzit şi controlat cu tact pe măsură ce îşi dezvoltă încrederea în sine şi începe să îşi dezvolte personalitatea. Dacă în copilărie nu i se satisfac aceste trebuinţe, el devine frustrat, lucru ce se va reflecta negativ în personalitatea lui de adult.

Sub presiunea abuzurilor, în copil se va instala teama, care duce la două feluri de compartimente:
_comportamentul de evitare – care se manifestă prin tendinţa de a fugi, de a se izola, interioriza, refuzul de a vorbi şi de a participa la acţiuni de grup;
_comportamentul de apărare (de înfruntare) – ce se manifestă prin acţiuni agresive, violente, asupra persoanelor din jurul său, furie (descărcată uneori pe obiecte pe care le distruge), îcăpăţânare, ţipete etc.

Dacă abuzurile nu sunt stopate, copilul riscă să devină un inadaptat, să aibă un comportament deviant, să comită acte sociale.

Dar ce este abuzul asupra copilului şi în ce constă el?

Un copil abuzat este orice minor căruia i se produc răni fizice şi emoţionale, răni provocate de:
- ameninţări repetate;
- limbaj şi comportamente vulgare în prezenţa lui;
- neglijenţă;
- abandon;
- administrarea unor corecţii corporale;
- izolare intenţionată;
- înfometare;
- permiterea şi comiterea oricărui act sexual ilegal, implicând minorul, inclusiv incestul, violul, expunerea indecentă, prostituţia, etc.

Cei ce abuzează de copii pot fi părinţii, cunoştinţele, pedagogii dar şi persoane necunoscute, chiar şi alţi copii, deoarece abuzul se poate se poate produce în orice mediu social.

Cauzele maltratării fizice şi emoţionale sunt diverse, produse de o serie de factori ce determină comportamentul oripilant al abuzatorilor. Câţiva dintre aceşti factori sunt:
_imaturitatea părinţilor care nu înţeleg nevoile propiriilor copii;
_pretenţiile exagerate (să ceri copilului mai mult decât poate);
_stresul – cauzat de problemele financiare, frustrările zilnice, teama de responsabilităţi;
_izolarea – fără un sprijin din partea rudelor, prietenilor, autorităţilor, părinţii se simt copleşiţi de cerinţele creşterii unui copil;
_alcoolul şi drogurile – pot „orbi” părintele faţă de nevoile copilului şi reduc nivelul de toleranţă, astfel încât pentru ei e mai uşor să rănească;
_copilăria nefericită (majoritatea celor maltrataţi în copilărie abuzează la rândul lor de proprii copii);
_diferenţele etnice, sociale, religioase etc.

Putem preveni abuzul asupra copiilor?

Bineînţeles! Trebuie numai să dorim acest lucru. Noi, cadrele didactice suntem chiar un pion important în prevenirea şi combaterea abuzurilor, deoarece avem contact direct în primul rând cu partea vătămată (copiii), dar şi cu abuzatorii (în cazul în care aceştia sunt părinţii). Printr-o observare atentă, o bună cunoaştere şi o comunicare deschisă şi eficientă cu fiecare copil, putem să sesizăm abuzul şi chiar să obţinem o confirmare a acestuia de la cel vătămat. În acest caz trebuie să anunţăm instituţiile abilitate (Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului Argeş).

Putem, de asemenea, să încercăm prevenirea abuzurilor învăţând părinţii să-şi crească copiii fără violenţă fizică şi emoţională, explicându-le consecinţele actelor lor asupra copilului.

Ca să realizăm toate aceste lucruri trebuie ca în primul rând noi, cadrele didactice, să fim foarte bine informate şi să înţelegem consecinţele maltratării de orice fel şi să ne întrebăm dacă nu cumva ne numărăm şi noi printre abuzatori, deoarece este foarte uşor să cădem în această extremă. Şi de ce să nu fim realişti, printre colegii noştri sunt mulţi care abuzează sub diferite forme de proprii elevi, iar noi ceilalţi îi tolerăm dintr-un spirit de colegialitate care în acest caz nu-şi are rostul. Şi suntem oare noi cu ceva mai buni?

Indiferenţa şi toleranţa în faţa abuzurilor este la fel de gravă ca şi comiterea acestora.

Ed. Viorica ROŞU
Grădiniţa Nr. 2 Baia Marea

Niciun comentariu: