marți, 3 martie 2009

Andronescu s-a întors

Fireşte, este vorba despre noul ministru al Educaţiei, care nu-i tocmai nou. D-na Andronescu a mai fost ministru şi în cabinetul Năstase. Din motive politice, care ne scapă, a trebuit să lase fotoliul lui Atanasiu, rămas în istorie, dând lecţii elevilor, cum să fugă de la ore. În lumea presei şi a şcolii, doamna ministru a dobândit un nume asociat cu brambureala. Nu-l merită numai dumneaei, prin urmare îl luăm ca o metaforă. Îi dăm răgaz şi nu dorim să-i punem în cârcă relele şcolii acumulate în timp. Însă, cu toate intenţiile, la capitolul eşecuri se face părtaşă, alături de ceilalţi confraţi de ministeriat. Fără excepţie, în conţinut, miniştrii au mimat reforma în vorbe, nu în fapte. Pînă la chestiunile şcolii, doamna ministru are o problemă, de moralitate politică şi profesională. Ca şi alţi politicieni, pe timpul mandatului de parlamentar, s-a aflat într-un conflict de interese.

Nicăieri, un parlamentar nu este simultan şi rectorul unui institut de învăţămînt superior. Pe bună dreptate ne întrebăm cînd şi-a făcut treaba ca parlamentar şi rector. În calitate de ministru, a încercat să rezolve trei probleme, pe care, în declaraţii, le-a supralicitat: informatizarea şcolilor, transportul elevilor din mediul rural şi egalitatea şanselor. În conţinut s-a dovedit că succesul a fost limitat. Informatizarea excesivă şi formală nu a adus în şcoală rezultatele aşteptate. Adesea, din lipsa informaticienilor, în şcolile din mediul rural, calculatoarele sunt piese de decor, nefiind utilizate. Pe de altă parte, este bine de ştiut că în spatele licitaţiilor făcute, pe tema informatizării din şcoli, s-au derulat afaceri prospere şi interese personale. Din teoria şanselor egale, nimic nu s-a înţeles. E adevărat că, şcoala are obligaţia să asigure condiţii materiale şi cadre didactice bine pregătite pentru toţi elevii. Din acest punct, datoria revine elevilor, de a-şi juca propria şansă, fară a avea pretenţii, ca la absolvire să primească diplome fără acoperire. Ca şi ceilalţi miniştri a acţionat discriminatoriu. Sub masca autonomiei, în învăţămîntul superior de stat şi particular a dat undă verde incompetenţei corupţiei şi prostituţiei intelectuale. Nu cred că detaliile legate de subiect îşi au rostul. Dintr-un program destinat reabilitării învăţământului rural, derulat pe vremea dumneaei, prin Banca Mondială, ca eficienţă, nimic nu s-a ales. Perfecţionările, mentoratele, cursurile de formare pentru formatori organizate pe bani grei, nu au avut efectul scontat. Tot ce trebuiau să facă foştii miniştrii şi nu au făcut, acum devin priorităţi. Este nevoie ca doamna ministru, să cunoască învăţămîntul preuniversitar în profunzime. Probleme legate de conţinut ca: cicluri de şcolarizare, profilele liceelor, examene, relaţia şcoală-parinţi, elevi-profesori, în totalitate se impun revizuite şi adaptate învăţământului european.

Legislaţia şcolară trebuie să întărească statutul profesorului şi să dea conducerilor de şcoli posibilitatea aplicării sancţiunilor cuvenite elevilor care săvârşesc abateri disciplinare. În ultimul timp elevii au numai drepturi iar obligaţiile au disparut. Este nevoie stringentă ca LECŢIA şi relaţia profesor-elev, din clasă să revină în prim plan. Nu este normal să se acorde stimulente pe baza unor activităţi care au îngroşat dosarele birocraţiei. Pentru a vedea ce şi cum gândesc oamenii despre viitorul şcolii, doamna ministru are obligaţia să provoace sistemul. Va constata că cei care vor opune rezistenţă măsurilor reformiste în primul rînd, sunt cadrele didactice. Vom vedea în ce termeni va defini performanţa, în contextul unui sistem heterogen, contradictoriu în resurse umane, condiţii materiale şi extrem de conservator. Criza va afecta şi sistemul educaţional în care se impun cheltuieli moderate. La ora actuală agenţiile din minister, IŞJ-urile, sunt specializate în organizarea, unor consfătuiri, simpozioane, olimpiade, conferinţe şi întâlniri, absolut inutile, a căror eficienţă nu se regăseşte în şcoală. Doamna ministru are multe probleme de rezolvat. E greu de spus dacă va avea tăria şi curajul să taie în carne vie şi să conştientizeze ce înseamnă o adevărată reformă, cu toate consecinţele şi pierderile pe care le implică. Aşa au procedat miniştrii din alte ţări, în care s-a făcut reforma, după care şi-au dat demisia. În societate ca şi în natură, progresul cere sacrificii, de la care nici şcoala nu poate face excepţii. După părerea mea, noul ministru trebuia să fie un personaj apolitic, capabil de a face politica şcolii, care este cea a calitaţii. În contextul târgului politic, m-am aşteptat ca liderii PSD-ului să propună la vârf, un om hotărît de a nu face concesii, mai puţin vulnerabil la presiuni şi apt de a-şi impune punctul de vedere. În orice caz, înainte ca doamna ministru să treacă la treabă, faţă de cadrele didactice are o obligaţie morală. Pe timpul campaniei electorale a susţinut cu tărie şi vehemenţă, nevoia majorării salariilor. În ce măsură se va ţine de cuvânt rămâne de văzut. Cu încrederea mai mult sau mai puţin acordată, cu bune şi rele sperăm, că în fruntea şcolilor vom avea cel puţin în aspiraţii, o doamnă nouă, deocamdată pentru o şcoală veche.
Profesor,
Vasile Iluţ

Niciun comentariu: