luni, 7 aprilie 2008

“Avem tot interesul să dezvoltăm"




Departamentul Relaţii Internaţionale, Proiecte, Programe şi Parteneriate al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ a organizat, la începutul lunii martie a.c. la Predeal, Seminarul S.N.E.S. (Franţa) - F.S.L.Î. cu tema Revendicări şi negocieri locale. Acordul de parteneriat între FSLÎ şi SNES Franţa a fost semnat pe la mijlocul anului 2007 şi se întinde pe o perioadă de 3 ani, iar ideea unei colaborări a venit din ambele părţi la Congresul Francofoniei din toamna anului 2006.
Jean-Marie Maillard, moderatorul activităţilor, a fost secretarul general al SNES în perioada 1985-2003, iar din anul 2005 se ocupă de desfăşurarea unor programe de cooperare internaţională. Finalitatea Seminarului SNES – FSLÎ s-a concretizat în editarea unui Ghid al liderului sindical, care va fi publicat până la sfârşitul anului şcolar în curs.
1. Jean-Marie, împreună cu colegii participanţi la acest seminar te-am urmărit cu un deosebit interes. Fără îndoială eşti, ceea ce noi numim, un sindicalist profesionist şi, cu siguranţă, eşti bine documentat în ceea ce priveşte sistemul de învăţământ din România. Care este punctul tău de vedere?
Nu mă consider un sindicalist profesionist, ci profesor. Un profesor care şi-a consumat o bună parte din viaţa de profesor şi chiar din viaţa personală pentru a face activitate sindicală. Imaginea pe care mi-am creat-o eu din vizitele mele la şcolile din Bucureşti şi din discuţiile avute cu colegii români este una parţială. Ceea ce am văzut eu este că sunt profesori implicaţi şi foarte competenţi, elevi care au încredere în profesorii lor şi profesori pe care i-am văzut confruntându-se cu salarii foarte scăzute, obligaţi în a avea activităţi complementare pentru a-şi îmbunătăţi venitul. Şi pentru ca aceşti profesori competenţi să se poată implica complet în meseria lor trebuie să aibă salarii mai bune. Şi ceea ce am constat în absolute toate şcolile vizitate este că există o instabilitate legislativă şi financiară, nu primesc bani suficienţi. De aceea profesorii sunt obligaţi să meargă în justiţie pentru ca banii pentru educaţie să meargă la educaţie. Mi s-a povestit că directorii aleargă, de asemenea după finanţare, după bani. Unul din cinci directori am văzut fericiţi. În Bucureşti, de exemplu, am cunoscut un director care declara că primarul l-a ajutat să obţină bani şi că a cheltuit mai mult decât i-a permis legea. După prima mea experienţă în România, când am ajuns în Franţa, am publicat un articol în Jurnalul Naţional în care am scris că legea nu se poate pune în aplicare, bugetul prevăzut pentru educaţie nu ajunge pentru fiecare şcoală în parte. După mine acestea sunt cele două probleme care trebuie rezolvate repede, pentru ca profesorii să lucreze mai bine pentru elevii lor.
2. Sindicatul este unul dintre partenerii din educaţie. Care ar fi problemele din domeniul sindical românesc care aşteaptă şi ele rezolvare?
După părerea mea totdeauna există probleme pe plan sindical. Problema cu care se confruntă FSLÎ nu este o problemă de maturizare şi formare pentru că se vede multă implicare şi devotament. O situaţie dificilă pentru sindicat este aceea că unii nu sunt suficient de formaţi şi informaţi. Ar trebui deschis un mare şantier de formare pentru responsabilii locali şi pentru sindicaliştii mai tineri. Şi iată că am început.
Am impresia că actualul ministru are prea multe proiecte în ceea ce priveşte eventualele parteneriate cu Franţa, referindu-se în repetate rânduri la standardele europene, dorind să mascheze lucrurile negative. Şi atunci, în ceea ce ne priveşte, avem tot interesul să dezvoltăm cât mai multe perteneriate între sindicate.
3. Ne-ai iniţiat în procesul de negociere şi ne-ai demonstrat că negocierea este o artă care se poate învăţa. Cât de importantă este negocierea în activitatea sindicală?
Este foarte importantă pentru că menirea sindicatului este să obţină ceva foarte repede, să amelioreze lucrurile. Sindicatul se adresează diverselor partide politice, diverselor guverne, autorităţi locale şi când dorim să meargă înainte să fim conştienţi că nu o putem face şi atunci trebuie să cunoşti arta compromisului, arta avantajului mutual.
4. Cum ai descrie şcoala franceză a mileniului trei­?
Avem o problemă a revalorizării meseriei de profesor. Deciziile pozitive au venit o dată cu legea din 1989, după multe manifestări sindicale. De exemplu profesorii debutanţi câştigă de 1,2 ori mai mult decât salariu mediu pe economie şi în urmă cu 20 de ani era de 1,6 ori mai mare decât salariu mediu pe economie, ceea ce ne arată că situaţia în învăţământul francez s-a degradat în ceea ce îi priveşte pe debutanţi.
Ceea ce învăţământul francez nu reuşeşte să rezolve este abandonul şcolar pentru 10-15% dintre elevi. De aceea sindicatul propune măsuri pentru a-i ajuta pe elevii aflaţi în dificultate: formarea continuă a profesorilor, lucru în echipe mici, metode de lucru adecvate, conţinut special al programei. Cea mai mare problemă este că toate aceste măsuri costă bani, iar guvernul nu ia cele mai bune decizii.
5. Cât de necesară este editarea Ghidului liderului sindical pentru sindicaliştii din învăţământ?
Important este că va ajunge foarte repede la lideri şi vom putea lucra, împreună cu liderii locali, asupra utilizării lui şi, de aceea apare necesitatea unei acţiuni următoare de întâlnire cu liderii locali pentru a-i iniţia în utilizarea ghidului.
Ceea ce am văzut eu de la început aici a fost că sindicaliştii prezenţi erau plini de entuziasm, de dorinţa de a schimba viaţa sindicală, de a schimba vechile practici. Din dinamismul pe care l-am remarcat aici şi entuziasmul, fără să uităm simţul umorului, cred că schimbările vor veni în curând şi ele vor veni acelerându-se. Vă doresc să vă atingeţi scopurile cât mai repede şi să vă realizaţi toate proiectele pentru că aveţi multe, pentru că membri de sindicat români şi cadrele didactice, în general, au nevoie de un sindicat activ. Eu sunt mai degrabă optimist pentru voi şi vom continua să lucrăm împreună.

Prof. Ioana PETREUŞ

Niciun comentariu: